Catedrala romano-catolică din Timișoara (Domul), a fost construită între 1736 și 1754 la cererea împăratului Carol al VI-lea care fixase la Timișoara, din 1733, sediul diocezei romano-catolice. Catedrala este o capodoperă a artei baroce vieneze și a fost în întregime executată de artiști și meșteri vienezi: planurile construcției au fost concepute de arhitectul Josef Emanuel Fischer von Erlach (1693-1742), sculpturile interioare, care ornează altarul, sunt opera lui Johann Joseph Rossler (1700-1772), iar picturile au fost executate de Michael Angelo Unterberger (1695-1758). Impresionanta orgă, creația artistului Paul Hanke, a fost înlocuită în secolul al XIX-lea de meșterii atelierului timișorean „Leopod Wegenstein”. Catedrala a păstrat numeroase obiecte de artă religioasă de mare valoare, printre care crucea de ceremonie, un clopot și orologiul din turnul mare.
 
Tema principală a picturilor de pe altar este „Sfântul Gheorghe omorând balaurul”, considerat patron al bisericii și protector al creștinilor în luptele cu turcii. În interior, catedrala adăpostește mormintele unor mari demnitari ai regiunii Banat. Deteriorată în timpul atacurilor turcilor (între 1778 și 1790) și asediului revoluționarilor unguri din 1849, catedrala a fost restaurată la începutul deceniului VIII.